Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc, purtată de femei. Este confecționată din pânză albă de bumbac, in sau borangic (material țesut din mătase). Este împodobită cu broderie în motive populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și cu mărgele sau paiete.
Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci) și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).

Ia românească

Factorii care fac o ie românească să fie remarcabilă sunt :

- originalitate;

- autenticitatea;

- valoarea sa care dăinuie de mii de ani;

- fineţea broderiei;

- eleganţa liniei;

- armonia proporţiilor;

- rafinamentul paletei cromatice precum şi varietatea ornamentelor.

 Ia tradiţională, simbol autentic al culturii româneşti a fost purtată de Regina Maria. Anume ea a fost cea care a apreciat expresivitatea acestei bluze!

Costumul popular românesc este o exteriorizare a frumuseţii sufletului şi vine să accentueze bucuria vieţii! El este distinct de al altor popoare, prin nespusa lui bogăţie şi prin subtila armonie.

Ia românească este o adevărată operă de artă, ea este cămaşa de sărbătoare a femeilor, este haina noastră tradiţională, în care s-au concentrat toate simbolurile spiritului şi sufletului nostru românesc!
Ia este piesa de vestimentaţie pe care poporul nostru a dat-o acestei  lumii. Este o operă de vârf creată prin contribuţia nenumăratelor generaţii de femei şi poartă încifrate în ornamentele sale, aspiraţiile de bine, de fericire şi de frumuseţe ale poporului nostru românesc.  Este comoara noastră identitară, care ne etalează cu toată demnitatea în rândul popoarelor lumii. Acest izvor de creativitate poate hrăni o lume secătuită de sens. O îmbrăcăm în semn de respect pentru aceeia care au contribuit la afirmarea noastră istorică şi pentru că suntem mândri de comorile noastre naţionale.

În societatea în care trăim, ca urmare a înţelegerii în sens peiorativ a tradiţiei şi al portului popular, dar mai ales în acest secol al vitezei şi al presiunilor care ni se fac pentru introducerea şi acceptarea, în societatea românească, a unor valori care nu o definesc, s-a ajuns la deteriorarea acestora, la înnoirea forţată cu anumite valori, care nu se pot numi identitare, întrucat nu au de a face cu valorile comunităţii româneşti. Să fim moderni mutilând portul popular pentru ca sa părem trendy, ba mai mult să folosim ia româneasca simbol al spiritualităţii româneşti în combinaţii precum pantalonii, unele folosind chiar pantalonii scurţi mi se pare alarmant, şi să te mai şi numeşti promovator al valorilor care ne definesc ca şi popor. Dacă tot dorim să promovăm ceva să o facem cu bun simţ si rafinament păstrăndu-ne feminitatea asortând ia cu o fustă, deoarece ia românescă este plină de graţie dar în acelaşi timp şi de seriozitate, ea confera corpului o frumuseţe spirituală şi exteriorizează frumuseţea sufletului persoanei care o poarta!
„Femeia anilor trecuţi, prinsă încă în datele tradiţiei, îşi găsea liniştea şi împlinirea în căsătorie şi maternitate. Supusă unor condiţii de stabilitate şi virtute, ea cunoştea dragostea şi jertfa până în limitele creaţiei spirituale; ea nu cunoştea setea de aventură. Femeia modernă, atrasă de mirajul unei vieţi de larg tumult, încearcă să aibă iniţiativa unui destin propriu. Dar, respingând dragostea conjugală şi maternitatea ca pe nişte forme ale unei vieţi de mult perimate, a alunecat pe cel mai instabil teren, acela al frivolităţii şi apetitului. Făcând figură de om liber, femeia de azi apare ca o flotantă a celei mai triste şi dureroase condiţii, dincolo de structura şi vocaţia ei. Contrar unor vechi tradiţii, prin care femeia aducea vieţii noastre morale şi sociale multă stabilitate, în lumea contemporană femeia aduce acestei vieţi o notă de labilitate psihică şi frivolitate. Viaţa ei sufletească e prea mult angajată în senzaţie şi plăcere şi prea ruptă de o activitate a spiritului, unde în trecut ea a excelat“ (Ernest Bernea, 2010, „Meditaţii filosofice“, p. 28, 55-56).
Se cuvine să abordăm cu toata seriozitatea problema păstrării valorilor identitare, mai ales în aceasta perioadă de tranziţie, când în societatea tradiţională românească se simte tot mai mult mişcarea către masculinizarea femeilor care doresc să devină superioare bărbatului purtând pantalonii care le face să îşi piardă graţia si feminitatea. Trebuie să avem grijă de tot ce ne defineşte ca şi popor pentru a nu ne pierde identitatea şi patrimoniul viu. Portul popular trebuie păstrat exact aşa cum l-am primit de la stramoşii noştri!

Sursa cele doua poze
 http://freebird.ro/2010/11/15/portul-popular-romanesc/
 http://calhoonsblog.wordpress.com/2013/06/13/ia-romaneasca-strabate-mapamondul/


 Iata câteva informaţii pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre portul popular românesc.

Sursa -  http://www.edusoft.ro/rol/Portul%20popular.php

Caracteristici generale ale portului românesc

Diferite porturi populare româneşti

Portul românesc, ca trasaturi generale are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul tarii, avand desigur deosebiri de amanunte, cu schimbari de forma, croiala, sau doar de modul de folosire a pieptanaturii si a podoabelor. El are ca trasatura esentiala unitatea în varietate, diferitele costume fiind caracteristice regiunilor si zonelor respective.

Istoria portului popular romanesc

Portul popular romanesc îsi gaseste radacinile în portul stramosilor nostri traci, geti si daci si se aseamana cu cel al popoarelor din Peninsula Balcanica, desigur cu deosebirile care constau în amanunte decorative si colorit. In decursul istoriei, structura si evolutia costumului popular romanesc si-a pastrat nealterate caracteristicile esentiale. Pornind de la realizari artistice facute cu materii prime produse în gospodariile taranilor, portul popular romanesc a evoluat de-a lungul secolelor, dovedind o bogata maiestrie a taranului roman, atat în ornarea tesaturilor si a broderiilor, cat si în obtinerea culorilor vegetale. Portul popular se diferentiaza în functie de anotimp, ocazii festive, varsta si sex, adaptandu-se ocupatiilor specifice fiecarei zone.

Varietatea portului popular

Astfel, în functie de ocazie, costumul popular poate fi mai simplu, de exemplu cel folosit în timpul muncilor agricole, pana la cel mai frumos ornat, cel folosit la nunta. Diferenta costumelor se reflecta si în functie de categoriile de varsta, astfel, cel al copiilor, desi ca tip de îmbracaminte e la fel, are anumite diferente. De exemplu, la femei deosebirea consta în schimbarea gatelii capului, care difera în cazul fetei nemaritate fata de femeia casatorita.

Portul femeiesc

În general, costumul femeiesc e compus din: camasa, poale si piesa care acopera partea de la brau în jos care se deosebeste de la o regiune la alta. Ea are si denumiri diferite în functie de forma ei si de zona, astfel ea poate fi "catrinta", "valnic", "fota", "opreg". Aceste piese sunt tesute din lana, avand ornamentatie mai simpla sau mai complicata în functie de tinut. Camasile au aceleasi parti ornamentale, cu unele deosebiri cromatice si ornamentale. O completare a portului femeiesc e marea varietate a gatelii capului care difera de la o zona la alta, chiar de la sat la sat, valoarea acestei gateli depinzand de frumusetea tesaturilor si a broderiilor sau a celorlalte podoabe în acest scop. Ele sunt compuse din: marame, naframe, cepse sau cununi. Alte piese ale costumului femeiesc sunt braiele si betelele, care prezinta si ele deosebite realizari artistice. Caracteristic costumului femeiesc din toate regiunile consta în folosirea, ca fond, a culorii albe, a tesaturilor de in, canepa si lana.

Portul barbatesc

Costumul barbatesc e mai simplu, compus dintr-o camasa lunga în sudul si estul tarii si mai scurta în nord si vest, iar pantalonii în sud si est sunt lungi si stramti iar în nordul si vestul tarii sunt mai scurti si mai largi. Eu sunt confectionati din panza sau postav tesut în casa. Peste camasa barbatii îsi pun un brau tesut în casa sau un chimir de piele, în functie de regiune si de ocupatie. Iarna, peste hainele enumerate mai sus se poarta haine din postav, frumos ornamentate, sau cojoace din piele si pieptare.
Costume populare banatene

Ornamentatia costumului romanesc

Elementul principal în ornametatia costumului romanesc consta în modul de decorare, atat ca plasare cat si compozitie a motivelor, ele fiind plasate în anumite spatii. În general ornamentatia costumelor este geometrica, stilizand formele de inspiratie naturala, cum ar fi: pasari, flori, animale. Specific costumului romanesc este elementul cromatic, caracterizat prin sobrietate si echilibru în folosirea culorilor, în combinatia lor în mod armonios, rezultand obtinerea efectelor coloristice de bun gust si rafinament artistic. Culorile de baza sunt: negru, rosu, cafeniu inchis, albastru, verde si violet.